Ce este compasiunea ?
Traim intr-o lume din ce in ce mai grabita, mai pusa pe
cearta si pe violenta. Ne mai gandim oare si la sufletul celor din jur, la ceea
ce ei ar putea sa simta, sa creada, sa traiasca?
Viata ne ofera tuturor diferite incercari si ne pune in
situatii mai mult sau mai putin placute. Aceste situatii ne inchid lumina
sufletului si ne fac mai reticenti si mai morocanosi. Unde este dragostea pe
care o aratam cu totii cand eram mici fata de vietatile pe care le intalneam pe
pamantul din gradina bunicilor? Am uitat oare ca am plans cand primul animalut
a murit in mainile noastre si a trebuit
sa il inmormantam dupa traditiile pe care le-am vazut la adulti.
Aceea era compasiunea, acea stare de mila si dragoste
impletita si simtita cu toata fiinta noastra. Starea aceea de mila si dragoste
profunda simtita atunci unde e ? Oare ni s-a inchis inima atat de tare incat am
uitat sa mai si zambim? Am uitat sa mai credem in lumina din noi? Eu va adresez
voua aceasta intrebare si va rog sa meditati la acest fapt. Oare nu ar fi lumea
mai buna si oamenii mai putin agresivi daca s-ar gandi si la ce simte celalalt?
Daca raspunsul vostru e da, atunci va rog sa va ganditi la cel mai recent
moment in care dragostea si mila v-au spalat sufletul si l-au facut mai
luminos, mai frumos. Meditati la acel moment si aduceti-l aproape de voi zi de
zi. Atunci cand ochii vostri vor fi plini de lacrimi veti sti ce inseamna din
noi compasiunea.
Compasiunea fata de ceea ce ne inconjoara este puntea dintre
noi si Dumnezeu, ea este cheia prin care se deschide usa catre lumina din noi.
Odata deschisa aceasta usa, prin ea patrunde numai dragoste, fara pic de
egoism, de ura sau invidie.
